Vacant

"Mind, please cure my obsession, feed my soul and I shall release you from this cage of fear, please I lost so much, I feel vacant, broken"

Asta simt acum.

Rosu Odios Fute Letargic un Excrement din Elixir de Cacao Timpurie de Nitrogen Ionizat

Exsista o persoana care intrun timp batran a avut o depresie. Acest individ a incercat sa se tarasca cat mai departe de lucrurile, oameni care-i viscolesc pacea "defeated, i concede and move closer.I may find comfort here, I may find peace within the emptiness.. how pitifull." explica cum lucrurie din viata lau daramat, lau inecat in propile suferinte, si singura liniste pe care o poate gasi, este decat in el, in "self indulgent pitifull hole". Dar totusi in aceste momente negre, incepe sa se regaseasca, "ca din vis sa se iveasca", incepe sa inteleaga motivele agoniei sale, si din acest izvor de apã fermecatã, gandurile-i curgeau incand-ul in vitalitate. Motivele incep sai prinda trupul. Scuipat, intr-o noua "reflexie", revitalizat, si increzator intr-un nou inceput,cu toate ca ranile sunt adanci, isi odihneste concluzile sale necumpanite. Spera la vindecare.
Transmite sunetul zumzetului de ecou a patru pereti. care-ti strapunga lumina din privire, o calma adiere ce de dincolo te trage, lasan-du-te inecat in speranta si mizerie.

[nu generalizez, nu e pentru cineva, e doar o interpretare.]

Trei culori cunosc pe lume. Rosu, verde si... orange.

• Rosu e cu poveste

O fata bruneta vopsita blond, cu o fusa scurta si buricul la vedere, cu ochelarii mari de soare, cu celularul in mana dreapa, si cu geanta in mana stanga. Geanta e dusa in modul asta mai nou, "schilod de dorobanti", ca si cum te-ar fi lovit un tren intr-o buca si ti-a ramas mana paralizatain aer, cu palma deschisa, in sus. De mana atarna o ridicola basina de lux, marca Hermes - facuta in barcile din Hong-Kong nopatea, de doi chinezi homosexuali, beti, tristi si transpirati. Prins in stol, privind furniturile gentii. Se vad plasticul si cusatura razna si micile detalii care te dau in gat in fata cunoscatorilor, care tipa in gura mare, " E UN FAKE!!!!, E UN FAKE!!!!" Fato, hai sa sa ne lamurim!, tu pe mine nu ma poti pacali! Eu am stat in spate la duty free, cu doi rusi in fata, care numai pe tax free Vuitton au primit septe mii de euro. Doi baieti cam cocalari, foarte cocalari, isi plimba burtiile D&G, pantalonii trei sferturi albi, slapi plus eventual sosestuta, se scarpina in cur cu nonsalanta, Miros puternic a parfum turnat aprig, peste piept, haine, subtiori si freza. Traznesc baietii!!! Meseriasi, pe cuvantul meu!. Cand ma fac mare vreau sa fiu si eu ca voi, cum v-am spus "viitorul meu consta in a fi cocalar!". Si mai e mosu`. Urmarit de bombe, palid, cu privirea plina de diazepam, se strecoara, speriat prin multimea de aurolaci, tinand la piept o plasa gri de rafie, inutila, Se misca piezisi si ai senzatia ca daca-i tragi una ceva mai tare se rupe in doua si moare pe loc. Luminile se inrosesc, Luminile se inverzesc, si masinile pornesc mai departe. Semaforul asteapta urmatoarea oprire, urmatoarea poveste peste 49 de secunde.

Ultimaul cadru ("Fum si gand"), trebuie sa`i multumesc lui Taddetz care il puteti gasi la
http://a14onymus.deviantart.com

Nu-i noapte asa tare, sa nu crape de zi.

Cautam trairi calde, reale, sufletesti ca niste bucati de aur in noroiul rece. Uneori daca ai grija, le gasesti. Bar-ul ala nou, ora doua dimineta. Numarasem cu niste prieteni cateva tequila sarate, si ne pregateam sa plecam acasa,. Ma duc salut o prietena, imi spune ca tocmai sa facut ziua ei. Imi salut prieteni si raman. Mi se parea trist sa aniverseze doar ea si cu o prietena. Radem. Mai bem o tequila, doua. Se face patru. Unde mergem? Aici macar aveam masa. La ea acasa? Ok. Taxi. Benzinarie. Plasa cu bautura. Ca orice noapte, nici asata nu era asa de tare sa nu crape de zi. Lumina era proaspata cand am intrat intr-o casa veche, paraganita frumos, si am calcat pisiceste pe scarile vechi, sa nu trezim vecini, cu rasu-n palme calus. In apartamentu inchiriat si inalt toate erau de-a valma. Haine, farduri, parfumuri, sticle cu jumatati de vin. In frigider se strica un drob. Ne-am aruncat toti trei in patul prin de haine. Nu va ganditi la instincte, nici eu nu ma gandeam. Cu cate-o bere-n mana am vorbit ore-n intuneric, tolaniti pe salteaua mare si lenesa. Despre Dumnezeu, poezie, sex, dragoste, ambitii, slujbe, facultati, prieteni, muzica, filme. Asa cum vorbesti la 14 de ani, cu speranta libera. Mancam o prajitura. De pe un laptop curgeau lin Radiohead, sau Cure, sau Muse. Cate unu din noi mai adormea, pana era chinui in joaca de ceilalti doi. Capete de oala, rade ciob de oala. E dimineata, mai da o bere rece. Cade si linistea obosita peste noi, o mai spargem cu-n ras si o joaca. Adormim mana-n mana. Nu va ganditi la instincte. Suntem doar niste copii.

Sunt umil in fata arogantei mele.

Sunt mereu intre.

Sunt mereu intre baietie si barbatie. Sunt mereu intre gras si slab. Sunt mereu cu capul in nori si cu picioarele in mocirla. Mereu in oras dar cu gandul la sate mici. Mereu intre chill si rock. Mereu intre inalt si scund. Sunt intre frumos si hidos. Mananc cu lacomie ce n-am putut manca in post. Sunt mereu intre abstinenta si moarte. Mereu intre o femeie, doua femiei,, trei femei, cate-vrei-femei. Intre sadic si masochist. Intre prieten si dusman. Intre intelectual si carcotas. Sunt mereu intre golan si erudit. Intre zambet intelegator si o injuratura rea si gratuita. Sunt mereu intre ras si plans, ambele intre tristete bucurie si nervi. Sunt intre enervan si tacut. Intreciudat de normal si normal de ciudat. Sunt mereu intre viol si fuga. Ba chiar inre Beethoven si Parazitii.Sunt intre plaja fierbinte si munte statornic. Sunt porc si baiat bun. Mereu tanar si intelept, dar mereu prost gramada. Niciodata bogat dar niciodata sarac. Prea sigur pe timiditatea mea. Mereu prizonierul libertatii, mint cu adevaruri care joaca roluri. Sunt mereu intre.

****

"Taram vechi rascolit de miraje, clipele-mi pier cand ochii-mi casca in zare, si inauntru-mi se goleste."

Totul despre ceilalti.

Ok. M-am hotarat. Macar de n-as scrie de marlanii care te imping si te calca la metrou, care se inghesuie ca animalele si mai ca nu te scuipa daca le zici, tot tu prostanaul, un timid "pardon!". N-o sa scriu despre primitivii care isi parcheaza masinile cu o nesimtire glacatica de parca mamele si tatii lor le-au lasat mostenire bucati din univers. Prin urmare, n-o sa scriu nici despre salbaticia cu care conduc multi dintre compatrioti, isterizati, abrutizati, capiati de faptul ca isi pot manifesta frustrarile si imbecilitatea pe drumurile publice. Asa ca n-o sa scriu nici despre mutrele acre, urate, incruntate, ale vanzatoarelor de pe la magazin, care stau gata sa te palmuiasca pentru ca le-ai deranjat in timpul serviciului. Ei, si n-o sa scriu nici despre functionari, care ranjescs sadic atunci cand descopera ca iti lipsesc, ba o stampila, ba o hartioara, sau o sina de dosar si re trimit sa mai stai la cinci cozi de la alte birouri, in asa fel, incat sa suferi, sa se vada tortura pe fata ta, contribuabil nemernic ce esti. Ce sa o mai lungesc ?! N-o sa mai scriu nici despre toapele culturale, nici despre academicieni vopsiti, nici despre smecheri si impostori care se dau domni, car sunt superbe exemplare de mitocani. Cine sunt eu, sa-mi permit asa ceva? Mai degraba as scrie despre oameni buni, morali, despeti, plini de umor, solidari, creativi, demni. As scrie despre prieteni, si despre valoarea prietenie. Dar pe oamenii frumosi nu-i stie nimeni.

Absolute no control, i`ll fall in to the gap again. || poze aruncate. nu au sens.
http://joiseara.blogspot.com/
<- br="" visit.=""> I need to push my self away, bang my head upon the fault line, better take care not to make me enter.

Not just, but just a perfect day

Recunosc, eu sunt nostalgic, centrul meu e vechi.

Nu am nimic din frumusetea unui trai fara griji, nu plutesc pe o perna de aer poraspat, zambind unui copac si nu citesc in parcuri. Nu. Eu, cand sunt boem, sunt boem mizerabil.Adica am bani si imi cumpar mai multe vicii decat imi trebuie. Am spart recorduri, la pormiscuitate, la egoism, la gelozie, nepasare. Cand trec prin fata unei cladiri superbe m-am uitat mereu pofticiuos la femeia vulgara de la geam. Miercuri a fost soare. Am impins in role prin aerul aspru, zambind distrat trotuarelor destul de goale din bucuresti. Am dat usor prin parcul Unirii, unde am schimbat ritmul si am bagat un sprint spre sud.
Just? A perfect day.