Totul despre ceilalti.

Ok. M-am hotarat. Macar de n-as scrie de marlanii care te imping si te calca la metrou, care se inghesuie ca animalele si mai ca nu te scuipa daca le zici, tot tu prostanaul, un timid "pardon!". N-o sa scriu despre primitivii care isi parcheaza masinile cu o nesimtire glacatica de parca mamele si tatii lor le-au lasat mostenire bucati din univers. Prin urmare, n-o sa scriu nici despre salbaticia cu care conduc multi dintre compatrioti, isterizati, abrutizati, capiati de faptul ca isi pot manifesta frustrarile si imbecilitatea pe drumurile publice. Asa ca n-o sa scriu nici despre mutrele acre, urate, incruntate, ale vanzatoarelor de pe la magazin, care stau gata sa te palmuiasca pentru ca le-ai deranjat in timpul serviciului. Ei, si n-o sa scriu nici despre functionari, care ranjescs sadic atunci cand descopera ca iti lipsesc, ba o stampila, ba o hartioara, sau o sina de dosar si re trimit sa mai stai la cinci cozi de la alte birouri, in asa fel, incat sa suferi, sa se vada tortura pe fata ta, contribuabil nemernic ce esti. Ce sa o mai lungesc ?! N-o sa mai scriu nici despre toapele culturale, nici despre academicieni vopsiti, nici despre smecheri si impostori care se dau domni, car sunt superbe exemplare de mitocani. Cine sunt eu, sa-mi permit asa ceva? Mai degraba as scrie despre oameni buni, morali, despeti, plini de umor, solidari, creativi, demni. As scrie despre prieteni, si despre valoarea prietenie. Dar pe oamenii frumosi nu-i stie nimeni.

Absolute no control, i`ll fall in to the gap again. || poze aruncate. nu au sens.
http://joiseara.blogspot.com/
<- br="" visit.=""> I need to push my self away, bang my head upon the fault line, better take care not to make me enter.

Not just, but just a perfect day

Recunosc, eu sunt nostalgic, centrul meu e vechi.

Nu am nimic din frumusetea unui trai fara griji, nu plutesc pe o perna de aer poraspat, zambind unui copac si nu citesc in parcuri. Nu. Eu, cand sunt boem, sunt boem mizerabil.Adica am bani si imi cumpar mai multe vicii decat imi trebuie. Am spart recorduri, la pormiscuitate, la egoism, la gelozie, nepasare. Cand trec prin fata unei cladiri superbe m-am uitat mereu pofticiuos la femeia vulgara de la geam. Miercuri a fost soare. Am impins in role prin aerul aspru, zambind distrat trotuarelor destul de goale din bucuresti. Am dat usor prin parcul Unirii, unde am schimbat ritmul si am bagat un sprint spre sud.
Just? A perfect day.

Rêve s'il en fut jamais.

Nu stiu. Se pare ca acesata seara de luni e lipsita de vlaga. Defapt toata ziua, a fost o mahmureala totala. De ce ne pierdem atatea minute, ore, zile, pe niste amintiri si incercam sa ne aducem aminte cum a fost, si uneori mai punem si de la noi, chiar in cazurile triste, chiar incercam sa ne convingem ca asa fost, dar noi stim bine ca a fost total diferit. Urasc conflictele din cap, parca ar fi un pentium 1 sistem de operare piratat windows 98 plin de errori si bluescrinuri si de conflicte. Si ajungand, la intrebarea initiala, de ce ne dorim cu atata entuziasm, sa ne schimbam trecutul, stiu e o intrbare stupida, cu toti am vrea sa schimbam un mic un amanunt, dar poate e mai bine si corect asa.Ah deja se pare ca aberez, deja mie somn, si plutesc in aceiasi stare latergica, indiferenta si incompetenta.Acelasi dus matinal, aceasi mana care face pe curva, aceasi planseta, aceisi hartie igienica pe care desenez, acelasi suc sec, acelasi timp pierdut pe o tampenie numita Yahoo!Messenger, si asa ajung la gustul berii care este din ce in ce mai amar, si nu uita aceiasi tigare intepata. Astfel trece marti, miercuri, joi, acelasi cantec. Ar fi trebuit sa stiu, acelasi cantec. Am vazut cum esti pentru totul, doar am vorbit si altele, dar sa
spui ca astepti acasa cu voi toti. Doar atat dureaza o singura pauza asupra pozei, sa enumar toate aceste linii, siruri hexazecimale. Imi pare rau, ca v-am irosit timpul. Ca intodeauna acealsi mahmur.

(Poza cu scaun aprtine (c) Plastilina. era prea bestiala sa nu o pun.)

[A dream, if ever there was one...]

Piciuare de vara.

Spiritus

Eu beau. Unii nu beau deloc. Eu, la cateva zile ies cu prietenii in oras si ne aruncam in vreun vin bun, sau o bere rece. Uneori ad-hoc, ad-hic terminam in vodca sau in tequla, nenorocire in zeita Alba Saniuta. De multe ori eu decat ma ametesc. Uneori in ciudate vai din viata mea, am nevoie sa ma fac praf, sa ma anatomizez. E mai mult decat o nevoie fizica, vreun dezechilibru chimic. Nevoia de rearanjare apare, cred cand prinde forma pojghita aia de superficialitate ca o bruma de reactie intre realitate de afara care am creato noi atat de rece dar totusi inauntru se cere atat de cald! Geamul asta prin care privim realitatea, lumea, prinde uneori de la aceleasi diferente de tempratura niste flori de gheata ca niste crapaturi. E parca o invitatie sa le spargi, parca frigul prefigureaza cioburile. Si atunci intri in criza. Si atunci stiind ca orice aschie a ta te contine, iti permiti sa te siobesti si sa te raranjezi si sa ramai tot tu. Nu fac apologia betiei. Nu sunt beat.
Dar stateam si ma miram mai devreme daca scolarii se imbata vreodata. Adica sunt lucuri serioase aici. Civilizatii intregi foloseau alcoolul oferindu-le "stari alterate de constiinta pentru elevarea spirituala"(Stanislav Grof). Aici ar fi interesant da analizat betia. Ca intrument de defulare. Amintiri, frici, vise, amagiri. Sunt toate ale noastre, mai putin poza care mi-am premis sa o postez de la o prietena si ii multumesc ca mi-a dat-o, daca nu-i convine sa ma injure aici, multumesc. Bine recunosc sunt un pic mahmur, obosit.

(In mai multe limbi spirit inseamna suflet, dar si alcool!)

Hello memory lover.

So forget about me.

Just an empty gaze at the world, I run out of places to hide, I cant sleep, I cant eat, over and over, this fuckin` world is puling me in..