Nu stiu. Se pare ca acesata seara de luni e lipsita de vlaga. Defapt toata ziua, a fost o mahmureala totala. De ce ne pierdem atatea minute, ore, zile, pe niste amintiri si incercam sa ne aducem aminte cum a fost, si uneori mai punem si de la noi, chiar in cazurile triste, chiar incercam sa ne convingem ca asa fost, dar noi stim bine ca a fost total diferit. Urasc conflictele din cap, parca ar fi un pentium 1 sistem de operare piratat windows 98 plin de errori si bluescrinuri si de conflicte. Si ajungand, la intrebarea initiala, de ce ne dorim cu atata entuziasm, sa ne schimbam trecutul, stiu e o intrbare stupida, cu toti am vrea sa schimbam un mic un amanunt, dar poate e mai bine si corect asa.Ah deja se pare ca aberez, deja mie somn, si plutesc in aceiasi stare latergica, indiferenta si incompetenta.Acelasi dus matinal, aceasi mana care face pe curva, aceasi planseta, aceisi hartie igienica pe care desenez, acelasi suc sec, acelasi timp pierdut pe o tampenie numita Yahoo!Messenger, si asa ajung la gustul berii care este din ce in ce mai amar, si nu uita aceiasi tigare intepata. Astfel trece marti, miercuri, joi, acelasi cantec. Ar fi trebuit sa stiu, acelasi cantec. Am vazut cum esti pentru totul, doar am vorbit si altele, dar sa
spui ca astepti acasa cu voi toti. Doar atat dureaza o singura pauza asupra pozei, sa enumar toate aceste linii, siruri hexazecimale. Imi pare rau, ca v-am irosit timpul. Ca intodeauna acealsi mahmur.
(Poza cu scaun aprtine (c) Plastilina. era prea bestiala sa nu o pun.)
[A dream, if ever there was one...]
