Sunday, May 18, 2008

Nu-i noapte asa tare, sa nu crape de zi.

Cautam trairi calde, reale, sufletesti ca niste bucati de aur in noroiul rece. Uneori daca ai grija, le gasesti. Bar-ul ala nou, ora doua dimineta. Numarasem cu niste prieteni cateva tequila sarate, si ne pregateam sa plecam acasa,. Ma duc salut o prietena, imi spune ca tocmai sa facut ziua ei. Imi salut prieteni si raman. Mi se parea trist sa aniverseze doar ea si cu o prietena. Radem. Mai bem o tequila, doua. Se face patru. Unde mergem? Aici macar aveam masa. La ea acasa? Ok. Taxi. Benzinarie. Plasa cu bautura. Ca orice noapte, nici asata nu era asa de tare sa nu crape de zi. Lumina era proaspata cand am intrat intr-o casa veche, paraganita frumos, si am calcat pisiceste pe scarile vechi, sa nu trezim vecini, cu rasu-n palme calus. In apartamentu inchiriat si inalt toate erau de-a valma. Haine, farduri, parfumuri, sticle cu jumatati de vin. In frigider se strica un drob. Ne-am aruncat toti trei in patul prin de haine. Nu va ganditi la instincte, nici eu nu ma gandeam. Cu cate-o bere-n mana am vorbit ore-n intuneric, tolaniti pe salteaua mare si lenesa. Despre Dumnezeu, poezie, sex, dragoste, ambitii, slujbe, facultati, prieteni, muzica, filme. Asa cum vorbesti la 14 de ani, cu speranta libera. Mancam o prajitura. De pe un laptop curgeau lin Radiohead, sau Cure, sau Muse. Cate unu din noi mai adormea, pana era chinui in joaca de ceilalti doi. Capete de oala, rade ciob de oala. E dimineata, mai da o bere rece. Cade si linistea obosita peste noi, o mai spargem cu-n ras si o joaca. Adormim mana-n mana. Nu va ganditi la instincte. Suntem doar niste copii.