Gen..

Era o zi ca oircare alta. normala dupa cum parea. ceasul destul de tarziu. dar eu inca mahmur de somn. incerc sa ma ridic din pat dar nu puteam si asa ca mai lenevesc umpic. aud vocile infundate alor mei din bucatarie spunadu-mi sa ma trezesc. Intr-un final ma dau jos din pat si merg mahmur spre bucatarie, o salut pe mama si pe tata. Imi dau seama ca aproape totul avea o compozitie organica.televizorul, frigiderul, oglinda, dulapul, cartile. Ma simmteam ca in vizuina extraterestruli din "Alien". Ma apropi de pereti si simteam ca si cum ar fi avut un puls.Ma speri putin. ma duc la bucatarie sa vorbesc cu ai mei sa vad ce s-a intamplat si raman inghetat.ai mei erau mici de un metru si aratau ca niste "creepi" din dota. slinosi, organele carca erau capsate de torace. Ei se purtau normal ca si cum totul ar fi normal. am fugit afara.. si toti oameni erau la fel. am fugit in centru era un fel de razboi, intre aceste creaturi si oameni care mai erau normali, la fel ca mine.ma intalnesc cu un prieten, si imi spune sa mergem sa plecam de aici ca suntem in inferioritate. ma duce la mine pe acoperisul blocului in care stau eu si imi vad rucsacul meu."haide sa plecam", imi spune el. nu stiam ce sa fac, eram inca in soc. "Haide sa nu vina dupa noi, vrei si tu sa fi <>??".Imi da o palma si imi spune sa-mi revin.imi pune rucsacul in spate, si imi spune sa apas pe pe chinga verde. o apas. acesta se transforma intr-un fel de elicopter mai mic, dar jumate organic jumate mecanic. ne suim in el si plecam. observ tot orasul de sus cum era sub asediu de acesti "marchetarii" observ liderul lor care era defapt un om. mergem pe un deal unde prietenul meu incearca sa imi explice cum s-a intamplat totul. nu am reusit sa inteleg nimic. erau prea multe informatii la un loc nu puteam sa procesez nimic. nu realizam. Ma intorc inapoi acasa, si vad liderul marchetarilor cum dormea la noi pe caneapea, raman masca. incerc sa vorbesc cu ai mei, sa imi explice ce se intampla. nu reusesc sa imi spuna nimic. decid se plec la razboi cu acesti marchetari sa plec in rezistenta. imi descopar multe abilitati. puteam sa zbor, parca eram infectat cu putina mutatie de la acei marchetari. puteam sa modific orice substatnta organica in compozitie cu ceva neorganic in orice. decid, sa plec departe, razboil de rezistenta il pierdeam. imi creez un naveta ce putea atinge viteza lumini. inainte sa parasesc atmosfera imi aduc aminte de lectia la fizica de relativitate. cum si ca un avion daca merge cu viteza sunetului acesta ajunge cu cateva secunde mai devreme in timp. asa ca dau orbitez planeta cateva ore in speranta de a ajunge inapoi in timp. vad evolutia cum a cuprins planeta. cum totul a dezevoluat.vad sursa cea ce ma inspaimanta si mai tare. Eu am fost. Se face ca eram intr-un desert si am gasit o piatra organica. am luat-o sa o cercetez si se pare ca avea o viata.eram foarte curios de aceasta viata extraterestra. un preten ajunge pe la mine pentru ca nu mai daduse-m nici un semn de viata de ceva zile. acesta si el fascinat de aceasta piatra o atinge. piatra imedeaiat interactioneaza cu el si e absorbita de de corp. fata lui imi aduce aminte de ceva... era liderul. totul are sens. acesta imi multumeste ca l-am eliberat si imi ofera ca dar aceste puteri, dar lesin si se pare ca de aici sunt amnezic.ma intorc inapoi in timpul meu, cu inca cateva informatii. Stiam unde e capul central ce coordona totul. reusesc sa resetez computerul si sa il opresc. toate centrele de control de marchetar din lume cad. foarte fericit ca am resit sa opresc asetea ies pe geam. il vad pe cosma. "AAALLEEX!" ma vede ma saluta, si vroiam sa sar pe geam nu puteam de la rucsac. il dau jos, si sar. asta se sperie ca vroiam sa sar si fuge, nu intelegeam dece. in picaj imi dau seama ca nu mai aveam acele puteri. Ma trezesc.

One day i`ll have enough to gamble.

"Prefer sa raman la limita saraciei. Nu am nici o pereche de pantofi care sa nu fie gauriti si, singura pereche de incaltaminte pe care o detin, e cea din picioarele mele. Nu ma incanta lucrurile inutile, deci nu am nevoie de foarte multi bani in viata mea. Trebuie sa treci prin niste chinuri daca vrei sa faci bani si, in momentul in care ai strans destui, vrei si mai multi si astfel chinurile continua. Totul e foarte complicat. Daca ramai sarac..... chinurile sunt mici" 1965 - von dutch

Kebab

** continui in categoria vise.

Un drum. oarecare nu stiu unde nu stiu cum am ajuns aici. e noapte. nici o cladire. la un moment dat apra cineva in flacari. era o fata. tipa dupa ajutor. nu trec 5 minute si apar fetitele powerpuff,. dar era ceva dubios aveau voci de barbat. prima din ele incearca sa o preasca focul cu un foc rosu de praf de pusca. evident nu functioneaza. a doua incearca cu un jet de kerosen nici asa nu a mers. a treia incearca sa o prinda intr-o plasa sa nu se mai miste ca sa nu mai inteteasca focul, evident cum a atins-o s-a topit.toate trei incearca sa o acopere cu niste scanduri de lem sa lase focul fara oxigen dar evident se facu-se foc mai puternic. incearca tot sa-i faca vant tot focul se intetea. fata era in chinuri groaznice. La un moment dat trece o baba si arunca pe ea cu apa. focul dispare imediat, fata nu avea nimic. fetitele powerpuff se sperie si pleaca. eu am ramas foarte mirat, si mancam un kebab. foarte bun, mare, cu maioneza multa si proaspata, carne de pui nici prea arsa si prea cruda, perfect facuta. painea moale si calda si nu se faramita. tot kebabul avea aceia-si temperatura, nu era varza mai rece si carnea super fierbinte, totul era perfect. imi continui drumul, si ajung la un deal cu o cladire dubioasa. Baroc, cred ca este, e nopate si nu imi dau seama. as putea sa zic ca sunt pe lipscani. dar era o singura cladire, rapanoasa, si nici un om. aprare un om, foarte dubios, pijama roz, creasta lunga dar nu ridicata. nu imi dau seama cine e. prea intuneric. incepe si canta o melodie , versuri foarte intepatoare, anafore, metafore, antiteze. imi dau seama cine este, manyard. o multime de oameni era un fata inecep si urla cu dispret de el, parca ii zgaria pe creier. ca din senin din melodia lenta si verusuri intortocheata, scoate un racnet puternic, si se transforma in alt om, guilmor tanar. care scotea acelasi racnet mult mai inalt, asemanator cu cel din 'careful with that axe eugine'. se pare aca solistica lu de chitara ii zgarie mai rau pe oameni. ii inebunea. eu mancam linistit din kebab, care era la fel de mare dar eu imi potoleam foamea. dupa solistica lui guilmor, aceasta lumina puternica se transforma intr-o umbra care fuge spre cladirea inalta si rapanoasa si se strecoara printre iste gratii vechi si subtiri. E liniste, pustiu, intuneric. nu stiam ce sa fac. bag kebabul in buzunar, si incep sa umrez drumul care urcase umbra. ajung la gratii, ma rog nu erau gratii era niste etajere de frigider, sudate si indoite. vad ca cineva vroia sa iasa, era manson, cu membre de peste. parea suparat. am incercat sa ii cant sweet dreams, ca sa-l calmez dar nu mergea. nici nu m-a bagat in seama. m-am speriat, si m-am lipit de gardul subred din spatele meu. erau niste postere vechi cu un concert cu manson. Tot printre gratii mai incep sa iasa alti oameni. o femeie dezbracata complet, care mergea pe maini, si cu picoarele cracanate in aer, organele genitale findui acoperite cu o frunza rosie de mesteacan. la cat de speriat eram, am inceput sa mananc din kebab. dupa care am fost strapuns de o realitate, era tarziu, dormeam prea mult.niciunul din oameni dubiosi nu mai contau. imi aduc aminte de proiect, imi aduc aminte de un mesaj scris si daca l-am expediat, imi aduc aminte de persoana care trebuia sa ajunga mesajul. toate imi sunt luate din cap ca un glont. capul imi este gol, dar vad aceste amintiri deasupra si intr-o fractiune de secunda fug. cu o disperare extrema fug dupa ele. dar niste oameni, forte putin mai aveam si le puteam prinde, mi-au pus piedica. am fost nucleul batjocorilor lor. m-au batut cu cruzime. am simtit piatra cubica, rece si umeda pe pe obraz.

Aerul mult prea tare ma doare.

Din lipsa de inspiratie, postez vise. Deci...

categoria vise..

Eram in rusia. totul era cald, bine. ajungem la un tunel care se pare ca in acelasi timp era si autostrada. nu era oricefel de tunel era un tunel care urca pe etaje ca un bloc.si cine nu avea bani de masina, putea sa mearga cu metroul. era un fel de legatura centrul orasului cu suburbia. dar parca toata suburbia. era la baza muntelui aceasta o statie. de asemenea daca erai destul de tupeist putei sa te urci cu liftul personalului, dar daca te prindeau erai linsat. Foarte mare aglomeratie la metrou, toata lumea se inghesuia si trenul nu statea mai mult de cateva secunde si cei care erau prinsi pe afara, erau trasi de metrou si omorati. Daca vroiai sa urci pe scari, era intuneric, si multe creaturi care te devorau de viu. eu nu aveam nici o treaba, puteam sa zbor, si deasemenea puteam sa ma aprind adica sa iau foc si sa arunc cu foc. puteam sa urca pe scari fara probleme ca omoram creaturile. Cea ce era dubios, e ca nu puteam sa salvez pe altii in timp ce erau devorati, pur si simplu focul trecea prin ei. am fost in centrul orasului, era un oras normal, totul parea bine acolo, dar intrarea inpoi in tunel era groaznica, erau niste pereti mari inalti din caramida veche roasa de igrasie, pereti umezi si intuneric, as putea spune ca e un fel de stil gotic, dar era foarte intuneric. oameni foarte tristi care stateau la coada la bilete, care era 3 euro. Nu stiu de ce aveam impresia ca nici masinile nu aveau soarta mai buna cand urcau, se faceau cozi infernale, de ani. Nu stiam ce sa fac, am coborat sa vad ce se mai intampla, si spre intrare mi-am dat seama ca nu am 3 euro, o babuta dragalasa mi-a dat bani si m-a rugat sa o ajut sa ajunga jos in viata, ca sa isi poata revedea fiul care pleaca din "aceasta tara nenorocita" acestea au fost cuvintele ei. la urcare in metrou, era gol cateva persoane, o muzica clasica pe fundal. trenul merge 2 statii si la imediat se umple de oameni, oameni care intra si ii aruncau pe ceilalti de pe scaune numai sa isi faca loc. eu o tineam strans pe babuta langa mine, dar la un moment dat ma trezesc in afara metroului, ea ramasese inauntru, nu stiu ce se intamplase, dar imi dau seama ca numai jumate din oameni au intrat in metrou. intr-un fel mi-am dat seama pentru ca acel metrou sa functioneze trebuie platit tribut creaturilor din acel bloc imens. fiecare om trebuia sa lase in urma un om, sa-l faca sa ramana pe afara, sa-l tradeze, sa fie devorat de creaturi, sa-l lase neajutorat. atunci mi-am dat seama ca am fost pacalit de babuta, care mi-a dat banii numai ca sa mearga si ajunga. Era asa dragalasa, nu parea deloc genul care sa faca ceva in halul acesta. eram linistit, ca eram constient de puterea mea. imediat dupa ce metroul pleca se lasa-se un intuneric total. Ma aprind. De la lumina flacarilor, se vedeau cum luceau ochii creaturilor, care se apropiau din ce in ce mai mult. oameni erau din ce in ce mai speriati, se ascund in spatele meu. Eu foarte relaxat, increzator in mine ma apropii de ele furios, si le rad in fata. Imi trag muci si vroiam sa le trag o flegma. O nimeresc pe una intre ochii, care scoate un racnet puternic. aud plansetele celor din spate, si in intre lacrimile care le varsau, aud niste afirmatii stinse, "jur ca nu o sa merg nicodata cu metroul acesta", "doamne salveaza-ne ca e ultima oara",
"jur ca nu mai merg", "o sa mergem pe la suprafata, e rugam salveaza-ne". Si atunci in mintea a fost, "CE????????, exsista un drum pe la suprafata???, ce ati mers de mai multe ori cu metroul asta???". au omorat atia oameni si acum se milogesc la viata lor, pe deasupra exsista si un drum de suprafata. tot acestea sunt un joc. Un simplu joc de a omora, a rani pe altcineva, o placere nebuna de a face rau, in halul de a omora. totul se lega. Toate acesetea, si cedez si pic in genunchi intr-un planset sec. Creaturile sar si ii devoreaza pe oameni, pe mine ma ignora ca le era frica de foc. Incerc cu greu sa ma ridic in pcioare, dar imi cedeaza si focul. Moment de liniste. o creatura simt cum se apropie de mine. Ii simt respiratia rece pe ceafa. intr-o fractiune de secunda, ii simt colti cum imi strapung gatul, si imi smulge coloana vertebrala. intr-un ecou continuu se auzea "endlose stunden feuchter momente".

Ajuta-ma sa fiu mai bun, mai functional.

Iar am fost luat de prost. Nu inteleg oamenii. nu inteleg oamenii rai, nu mai inteleg pe nimeni. ma pierd in oameni. nu pot sa mai cunsoc pe nimeni. am devenit antisocial.